Mrrbrr. Ursu?! Mă uit în stânga şi în dreapta printre brazii înalţi, dar nu se vede nimic. Zgomotul se înteţeşte pe măsură ce cobor şi se aud şi voci. Mă apropii şi-i zăresc: sunt tăietorii de lemne cu drujbele. Din păcate fac parte din peisaj mai peste tot în zonele montane pe unde am umblat. Îi salut că aşa se face la munte. Se opresc puţin din lucru şi îmi răspund bucuroşi. Intrăm repede în vorbă. Sunt oameni simpli, din zona Moldovei, căraţi la sute de kilometri de şefii lor, după cum îmi povestesc. Sunt murdari şi obosiţi de atâta muncă, dar cu cât reuşesc să aducă mai mult lemn la vale cu atât sunt mai bine plătiţi. Aşa îşi câştigă ei pâinea. Îi las în urmă. Un brad înalt cade undeva în spate.
Zgomotul drujbelor mă însoţeşte până ajung aproape de drumul forestier. Zăresc o maşină plină cu buşteni groşi care trece în grabă şi lasă mult praf în urmă. Iuţesc şi eu paşii. Undeva mai în vale aud zgomote de ciocane şi apare chiar şi o macara în peisaj. Oamenii muncesc de zor să ridice o vilă din lemn pe malul râului. Ajung în cele din urmă la cabana unde sunt cazat. Se ridică pe horn un fum gros. Va fi cald în cameră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu