Weekend-ul trecut am fost la ţară, la Bereşti, şi m-am gândit să profit de relieful spectaculos din zonă pentru a mai exersa tehnicile de rapel. M-a însoţit şi Teo care mi-a mai explicat una-alta. Am găsit o pantă destul de abruptă propice pentru astfel de exerciţii; nu a fost însă uşor pentru că zona în care am ajuns era împânzită de crengi de salcâm care mi-au lăsat ceva zgârieturi plus că şi coarda trebuia protejată de spinii mari. A fost însă interesant: asigurările, nodurile, echipamentul cărat, atmosfera de ”lucru” - toate acestea mi-au dat sezaţia pentru câteva clipe că sunt la munte într-un stagiu de pregătire.
De berea rece pe care am savurat-o la fiecare urcare din rapa nu spui nimic? Cand muntele adevarat este prea departe, iti ridici tu unul care sa te ajute in ceea ce vrei sa faci, totul este sa vrei...poate o sa mai exersam cate ceva pana vine iarna.
RăspundețiȘtergere