La început recunosc că îmi luam foarte multe lucruri inutile - în special îmbrăcăminte groasă de care nu mă atingeam până când reveam acasă - dar şi acum când mă consider ceva mai reţinut rucsacul tot iese învingător. Am luat în considerare toate sfaturile oamenilor de munte: sacul de dormit jos, urmează lucrurile mai grele - de preferat cât mai aproape de spate, iar sus cele mai uşoare. Majoritatea directivelor cam în nota aceasta sunt, dar la mine rezultatul este acelaşi. Rucsacul nu se lasă şi pace. Orice aş face tot se adună lucruri: echipament, sticle de apă, o haină mai groasă şi tacâmul este complet. Şi dacă nu m-aş chinui să îi fac toate reglajele posibile. Nimic. Soluţia rămâne în aceste condiţii antrenamentul - obişnuinţa mersului cu rucsacul în spate. El nu se lasă, dar nici eu.
Noroc de tigari, ca ti le cara altcineva, altfel ar fi si mai greu rucsacul. Antrenamentul e de vina!
RăspundețiȘtergere